campinaph.ro

Vreme frumoasă, deci lume multă, foarte multă. Ce înseamnă asta? Mai mult fum, mai multă gălăgie, agitaţie, trepidaţie, vânzări sporite pentru comercianţi. Mici, bere, pastramă, bulz. Cozi interminabile la colaci secuieşti şi clătite franţuzeşti. “Un talcioc în centrul oraşului”, au spus unii. “Ar trebui organizate mai des astfel de acţiuni”, a fost părerea altora. “O nebunie, nu se poate merge, nu se poate sta, e vacarm. Mai bine ar muta festivalul la Fântâna cu Cireşi!”, au comentat unii. “Dacă ar închide sâmbăta şi duminica bulevardul în zona asta şi ar da muzică, zău că ar fi bine!”, au spus alţii. Sunt părerile oamenilor, nu invenţii. Păreri împărţite, pentru că nu poţi mulţumi pe toată lumea. Dar îi poţi scoate din case să comenteze. Au dreptul fie şi pentru simplul motiv că ei, câmpinenii, au plătit acest festival cu 218.000 lei.

Bătaia cu flori a creat o imagine frumoasă. În primul rând, pentru că florile erau aruncate din maşini de epocă, maşini care au atras toate privirile. În al doilea rând, pentru că, la finalul “războiului”, multe dintre doamnele şi domnişoarele prezente în zonă aveau flori în braţe. Treaba cu Cartea Recordurilor, însă, a stârnit altfel de zâmbete, cam ironice. Că puţini au fost cei care au înţeles legătura Câmpinei cu… o pensulă de patru metri. Sigur, nu există nici o legătură, nici măcar simbolică, oricât ar încerca autorităţile să pareze afirmaţia şi să ne reamintescă tuturor de Nicolae Grigorescu. Poate că, mai întâi, ar trebui chiar autorităţile locale să-şi amintească de mormântul plin de buruieni al marelui pictor, mormânt situat în Cimitirul Bobâlna. Că Grigorescu a trăit şi pictat aici, e adevărat, dar tot aici e şi înmormântat…
“Ăsta e mop, nu e pensulă!” – e un comentariu din mulţime. Doar un comentariu. S-a râs de pensulă, dar s-a aplaudat când recordul a fost omologat. Pentru că şi câmpineanul e… român sadea.
Una peste alta, cu bune şi cu rele, cu flori şi pensulă, a fost a doua ediţie a “Serbărilor Toamnei”. Primarul a promis şi ediţia a treia. Şi oamenii au aplaudat…