„Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru…
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură. Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre. Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Cum nu am considerat necesară o introducere la acest material, ne permitem o scurtă încheiere. CampinaPh.ro face parte din categoria celor care consideră că 25 Octombrie 2011 este cu adevărat o zi istorică, ziua în care românilor le-a vorbit un om… din cartea de istorie a neamului. Nu credem că de mâine se va schimba ceva în viaţa noastră, dar măcar astăzi, pentru o zi, am simţit emoţia care ne lipseşte de mult prea multă vreme.
La mulţi ani, Majestate!
La Multi Ani, Majestate!
Regele Mihai este o personalitate istorica. Chiar daca traieste de mult timp in Elvetia, nu a uitat de Romania.
Spectrul dezastrului: ce a facut Grecia si ce n-ar trebui sa faca Romania
In urma cu 30 de ani, Grecia devenea membra a UE (pe atunci, Comunitatea Economica Europeana). Nimeni, probabil, in Europa occidentala, nu banuia ca mica tara mediteraneana admisa in clubul select va ridica o problema existentiala pentru toti ceilalti membri, pe durata unei singure generatii. Ar fi, de aceea, util sa incercam sa raspundem la o intrebare: unde se afla radacinile dezastrului?
Tot exact in urma cu 30 de ani, in octombrie 1981, in Grecia s-a mai intamplat ceva foarte important. Alegerile au adus la putere Miscarea Socialista Pan-Elena (PASOK), ale carei baze fusesera puse in exil („intamplator”, in Franta), in timpul dictaturii militare din Grecia (1967-1974), de Andreas Papandreou, tatal actualului prim ministru al Greciei, George Papandreou.
Demagogia si populismul au invins atunci in fata unei alternative prudente, care „pacatuia” doar prin faptul ca era „de dreapta”, intr-o vreme cand in Europa necomunista era la moda sa fi „de stanga”.
Pentru ca programul economic „anti capitalist” si retorica „impotriva bogatilor” nu puteau, singure, sa garanteze victoria PASOK impotriva conservatorilor condusi de Constantin Karamanlis Senior, Andreas Papandreou a adoptat, in campania electorala din 1981, un anti-americanism teatral, mergand pana la a „promite” retragerea Greciei din NATO si evacuarea bazelor militare americane.
Binenteles, a doua zi dupa ce a fost ales, a uitat de retragerea Greciei din NATO si nici n-a indraznit, pe fond, sa confrunte interesele SUA. Dar a inceput imediat prin a aplica „mari programe sociale”, acordand „drepturi” si „beneficii” unor categorii sociale tot mai numeroase, pe care le dorea, astfel, fidelizate electoral socialistilor.
Populismul stangii grecesti a iesit repede la iveala. Nimeni nu s-a atins de bogatii Greciei, nici de averile lor aproape deloc impozitate, pe timpul guvernarii PASOK. Dovada: veniturile obtinute de stat din taxe si impozite au ramas aproximativ aceleasi cu cele din vremea guvernarilor de dreapta.
In schimb, cheltuielile bugetare au crescut intr-un ritm ametitor, in special din cauza programelor sociale. Regimul Papandreou Senior a acoperit prapastia care s-a cascat, dupa 1981, intre venituri si cheltuieli – cum altfel? – prin imprumuturi de stat, devenite mult mai accesibile ca urmare a aderarii Greciei la CEE (UE).
Primul Guvern Papandreou (1981-1985) a crescut datoria suverana a Greciei de la 25% la 50% din PIB, iar al doilea Guvern condus de el (1985-1990) a crescut-o din nou, de la 50% la 75% din PIB. Socialistii greci au triplat, astfel, in 10 ani, datoria suverana a tarii, pana la un nivel de unde redresarea nu a mai fost si nu mai este, posibila.
Se observa cu usurinta ca „junta” militara care a condus Grecia intre 1967-1974, desi a gresit grav incalcand brutal drepturile fundamentale si libertatile civile ale unor cetateni greci, nu poate fi acuzata si de distrugerea iremediabila a viitorului tari.
Regimul militar a preluat o datorie suverana de 25% din PIB-ul Greciei, iar, la prabusirea lui, valoarea acesteia scazuse la 20%, un nivel care oferea regimului democratic, restaurat in 1974, multe optiuni de dezvoltare sanatoasa a tarii.
Romania, urmatoarea Grecie?
Semintele dezastrului din Grecia au fost cu adevarat plantate intre 1981 si 1990. Doar statele mari, care sunt capabile, simultan, sa-si impuna accesul liber la resurse pe pietele mondiale si sa-si mentina o demografie robusta, au sanse de a rambursa datorii suverane care depasesc 50-60% din PIB.
Marea majoritate a statelor europene, inclusiv Grecia si Romania, nu se inscriu in aceasta categorie. De aceea, orice scapare de sub control a datoriei suverane este, pentru un stat mic sau mediu, aproape echivalenta cu un salt in gol. Fara parasuta.
Pana la izbucnirea crizei, in 2008, socialistii greci se laudau ca, in anii 1980, puterea de cumparare a grecilor a crescut cu 25%. Adevarat, dar cu ce pret? Nici cei mai optimisti experti n-ar indrazni, astazi, sa estimeze timpul necesar Greciei pentru a reveni la o crestere sanatoasa, fara deficite, si la o datorie rezonabila. Si 100 de ani ar parea un termen hazardat.
Pastrand proportiile, Romania se afla astazi cam pe unde se afla Grecia in 1984-1985, adica la mijlocul drumului spre „punctul fara de intoarcere”, de unde dezastrul este garantat. Intre 2008 – 2011, datoria suverana a Romaniei s-a triplat, de la 13% la 40% din PIB. Inca 2-3 ani de deficite si imprumuturi si capcana se va inchide si deasupra capetelor noastre.
Similitudinile cu Grecia sunt alarmante: o „stanga” politica iresponsabila si populista, o „drepta” fara vlaga si de multe ori complice ea insasi cu „sistemul”, un sistem judiciar care functioneaza ca o casta privilegiata deasupra legii si Statului, o colectare catastrofala a veniturilor la buget (30% din PIB in Romania, cel mai mic nivel din UE, care corespunde, fara indoiala, cu cel mai mare nivel de coruptie), taxe si impozite directe (pe avere) ridicol de mici, un numar urias de smecheri si clienti care fenteaza fiscul, un numar la fel de urias de falsi asistati social.
Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara, cu moderatia care l-a caracterizat intotdeauna, ca „o combinatie intre birocratia de la Bruxelles si birocratia noastra post-comunista poate fi fatala dezvoltarii Romania”.
Un avertisment care ar trebui luat foarte in serios: Grecia s-a auto-distrus exact in perioada echivalenta a istoriei sale recente, adica in anii imediat urmatori aderarii la CEE (UE).
Aviz romanilor care poate abia asteapta sa se lasa amagiti de politicieni in 2012: avem o singura tara pe care o putem distruge, iar, in 2016, va fi, cu siguranta, prea tarziu pentru regrete.
pt georgica :Interesant,ft interesant!bv!
Multumesc jonny
Si inca ceva pentru cei care se gandesc la viitorul Romaniei si nu dorim sa ajungem in situatia Greciei!
Sistemul Grecia” Papandreu-Karamanlis functiuneaza de zeci de ani , puterea politica fiind impartita de acesta doua clanuri. Grecia este o tara condusa de aceste 2 dinastii cu legaturi si incrangaturi puternice in viata economica elena, suna cunoscut si pentru urecile mioritice. In 1967 de frica castigarii puterii de catre comunisti si socialisti armata printr-o lovitura de stat militara a preluat puterea pana in 1974 cand in urma demonstratiior violente ale studentilor, junta militara a renuntat la putere si Grecia a devenit un stat democratic.
Grecii prin natura lor sunt mai apropiati idealurilor comunist-socialiste decat celor apusene bazate pe capitalismul de piata si nu au acceptat niciodata un sistem bazat pe concurenta libera, biserica ortodoxa avand un aport major.
Acest „melange” intre comunisti, socialisti, biserica, milionari si miliardari greci a condus tara in prapastia in care sa afla de fata. Elita economica si-a aranjat „ploile” dintotdeauna cu sprijinul clasei politice, legiile, statul si institutiile sale fiind astfel croite sa satisfaca nevoile lor, evitarea platii impozitelor catre statul elen, respectiv catre populatia tarii. Oamenii de rand au trait zeci de ani intr-o profunda necunoastere a relitatilor economice ale tarii, societatea crezand ca viata este un sirtaki si chiolhan continu. Da, acum s-au trezit din mahmurea si au nevoie de multa aspirina pentru limpezirea mintilor. Pana cand mita si coruptia endemica grecesca nu va fi ingradita tara va fi intr-o continua agonie, renuntarea cel putin temporara a suveranitatii ei in favoarea instiutiilor europene ar fi un drum care ar putea fi urmat. Doresc grecii acest drum ?