La suma alocată şi la promovarea făcută de organizatori şi de unii reprezentanţi ai administraţiei locale, aşteptările au fost mari în privinţa celei de-a V-a ediţii a Festivalului „Serbările Toamnei”. Acum, după prima zi de festival, concluzia noastră este aceea că aşteptările au fost, într-adevăr, prea mari. Asta nu înseamnă că noi şi mulţi alţii nu ne-am bucurat de Serbări, ci doar că a lipsit acel „ceva” care să atragă atenţia în mod special, să rupă „gura târgului”, cum s-ar spune. Dar mai e o zi… Totuşi, din punctul nostru de vedere, prima ediţie a „Serbărilor Toamnei”, cea din 2008, rămâne cea mai reuşită şi mai frumoasă.
Pe scurt, ce ne-a plăcut la „Serbările Toamnei” 2012…
– o manifestare dinamică, în care au fost implicaţi mulţi tineri; oriunde îţi întorceai privirea, se întâmpla câte ceva, aveai ce vedea, de la dansuri populare, la hip-hop, de la fanfară, la clovni dansând, de la copii pictaţi, la copii… pictând şi multe altele.
– ideea cu carele alegorice, care nu arătau senzaţional, dar care s-au bucurat de succes la public, poate şi datorită tinerilor de la cele cinci licee câmpinene, cei care au urcat în aceste care alegorice şi care cântau, dansau, socializau, se bucurau, se distrau şi îţi transmiteau o stare de bine.
– bineînţeles, muzica Fanfarei de la Centrul Cultural Judeţean; oricând e o plăcere să o asculţi.
– nebunia de la „coţomedii”, adică trenuleţe, carusele etc. În general, acestea creează o atmosferă mai degrabă de bâlci, însă bucuria copiilor e atât de mare, încât dispare orice alt gând, inclusiv cel cu… bâlciul.
– siguranţa creată de poliţişti în uniformă sau civil, care au circulat peste tot şi care nu le-au permis unor aşa-zişi comercianţi să se infiltreze prin mulţime. Câţiva au scăpat, dar, comparativ cu anii precedenţi, numărul lor a fost foarte mic.
– Maria Buză şi Silviu Biriş, artişti compleţi, foarte talentaţi, din păcate prea puţin cunoscuţi de public şi care nu „prind” decât la o anumită categorie de spectatori, cei care apreciază muzica românească veche, de petrecere. Aurel Tamaş nu a mai ajuns la Câmpina, din motive obiective, artistul fiind internat de urgenţă în spital, vineri, când a fost supus şi unei intervenţii chirurgicale.
– nu în ultimul rând, ne-a plăcut că oamenii politici ai urbei au stat împreună, au urcat pe scenă împreună, au avut mesaje scurte, coerente şi directe, au dat impresia de echipă, aşa cum se impune, de altfel, la o astfel de manifestare publică. Chiar dacă, în realitate, nu e chiar aşa…
Şi ce ne-a plăcut mai puţin, spre deloc…
– faptul că am fost invitaţi la 10.00 punct, la foişorul din faţa Hotelului Muntenia, iar acţiunea a început la 10.30, pe scena de la intersecţia fostei Case a Cărţii. De altfel, noi am primit un program, iar oficialităţile, altul. Al lor a fost cel bun…
– cam puţine terase; în timpul zilei, asta n-a fost o problemă, dar după-amiaza şi seara, cu greu se găsea un loc liber. Am văzut oameni care îşi luau micii şi pastrama şi mâncau pe bordură, în parc, pe treptele instituţiilor din apropiere sau chiar în picioare. Considerăm că una-două-trei terase mai aveau loc în zonă. Se evitau, astfel, aglomeraţia, îmbulzeala, cozile fără sfârşit, „atacul” asupra unei mese libere etc.
Ca o scurtă concluzie, dincolo de bile albe şi bile negre, „Serbările Toamnei” trebuie să se organizeze în continuare, cu grijă la bani şi la organizare, desigur. Acest festival rămâne, deocamdată, singura manifestare din Câmpina destinată publicului larg. Oamenilor le place, se distrează, se întâlnesc cu prietenii, îşi bucură copii, fiecare în felul lui, fiecare cum simte şi crede de cuviinţă.
sincer, mult mai prost organizat decat anii trecuti si mult mai scump! bineinteles, din banii nostri, contabilizati de USL!
sunt de accord cu propunerile avansate ela dobre pe blog:
10 propuneri pentru următoarea ediţie a Serbărilor Toamnei
1. Spectatorii să fie legitimaţi la intrare pe Carol I. Care nu este din Câmpina, nu intră. Care este din Sotrile, un şut în cur. Că doar nu se cheltuiesc bani din bugetul câmpinean pentru distracţia ciorilor (aşa cum îi numeşte un mare om de cultură în viaţă).
2. Următoarea ediţie să se numească “Serbările Jenica Tabacu”, iar proiectul de hotărâre pentru schimbarea denumirii să fie iniţiat de Frăţilă. Să se specifice în expunerea de motive că doamnei Tabacu i s-au făcut dedicaţii pe scenă de către Silviu Biriş.
3. Carele alegorice să treacă, mai întâi, pe la o inspectie tehnică. Apoi pe la un specialist, care să ştie cu ce se mănâncă treaba asta. Sau pe la Mazăre.
4. Data serbării să fie mutată într-o perioadă de campanie electorală. Acolo aduci aplaudacii de serviciu. Nu vor mai fi doar feţe triste. Mai inveseleşti oamenii cu un balon, o tigaie, un plic cu seminte de flori…
5. Lampioanele să fie înlocuite cu licurici (există ceva mai eco decât atât?) Să-i ia spectatorul acasă, să-i pună la insectarul copilului.
6. Elevii să fie obligaţi să înveţe imnul Câmpinei. Ca apoi să poată zice: 2.000 de lei a costat, 2.000 de lei face.
7. Să nu se asfalteze nici la anu’ strada. Oamenii să meargă tot cu capul în jos, să nu-şi salute vechii prieteni, pe care-i văd o dată pe an, de bâlci.
8. Să fie trimişi într-o vacanţă plătită cei care locuiesc la blocurile de pe Carol şi care se plâng de gălăgie şi fum de grătar. Sau să li se dea compensaţii pentru că vor avea multe nopţi la rând coşmaruri, cu o prezentatoare isterică întrebându-i dacă au mâncat astăzi.
9. Să aibă un plan B, în cazul în care plouă. De câte ediţii e nevoie ca să îţi dai seama că nu se întâmplă nicio minune, în niciun an. Dacă sunt Serbări, e şi ploaie. Pentru ca … e toamna.
10. Presa să nu mai fie considerată responsabilă pentru percepţia negativă asupra festivalului. Să primească un desfăşurător, acces în culisele organizării, să fie implicată. Ziariştii să nu fie nevoiţi să dea informaţii pe surse sau să se întrebe unde e adevărul: în ce a zis uselistul sau în ce a zis pedelistul?
Cine initiaza proiectul?ma duc in sala la sedinta de Consiliu sa il sustin in calitate de platitor de taxe si impozite care isi vede „furata”contributia la Bugetul orasului
Un balci scump !!!