A plouat puţin, a fost ceva mai rece, mai puţină agitaţie în timpul zilei, dar mult mai multă agitaţie pe seară. De un mare succes la public s-a bucurat teatrul de păpuşi de la foişor, iar acolo erau mulţi copii, dar şi adulţi care cântau şi aplaudau împreună cu cei mici. Din nou, aglomeraţia mare la trenuleţe şi la carusel, din nou terase pline, dar şi numeroşi cerşetori agasanţi, pe care poliţiştii şi jandarmii îi goneau dintr-o parte, pentru ca, după câteva minute, să-i vezi în altă parte.
În ceea ce priveşte spectacolul de seară, ar fi mai multe lucruri de spus.
Formaţia The Sixteens a fost într-o formă de zile mari, iar publicul a reacţionat bine atât la piesele cunoscute, cât şi la melodia proprie, cântată în primă audiţie. Încet, încet, Sixteens creşte, se maturizează, se aude tot mai bine şi face o atmosferă tot mai plăcută.
Vlad Miriţă are o voce senzaţională şi este o prezenţă scenică plăcută, dar este tenor, cântă operă, l-am admirat şi aplaudat pe scena Casei de Cultură „Geo Bogza”, la Opera Naţională sau la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. Nu-l poţi chema să cânte la doi paşi de tarabe cu mici şi bere, muzica lui nu se potriveşte cu un astfel de loc şi cu un public pus pe cântat şi dansat. Miriţă este minunat, dar nu prinde la astfel de manifestări. Încearcă, se străduieşte să atragă atenţia spectatorilor, face glume (uneie îi ies, altele nu), însă îl preferăm pe scenă la un spectacol de operă.
Direcţia 5 – da, adevăratul show al festivalului. Despre băieţii de la Direcţia 5 vom scrie separat.