Nu avem un teatru propriu-zis, nu avem un cinematograf, nu avem multe. Dar îl avem, iată, alături de noi, pe maestrul Mircea Albulescu, cel care a deschis un drum nou în cultura câmpineană, în calitate de director al Asociaţiei „Teatrul Proiect” Câmpina. Ne-a adus spectacole minunate pe scena Casei de Cultură „Geo Bogza”, ne-a adus artişti de care ne era un dor teribil şi ne-a mai adus speranţa că, oricât de greu ar fi, cultura adevărată nu piere.
Aseară, pe scena Casei de Cultură, au avut loc două evenimente. Mai întâi, s-a jucat piesa „Bădăranii”, de Carlo Goldoni, cu o distribuţie de excepţie: Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu, Adriana Trandafir, Eusebiu Ştefănescu, Cecilia Bârbora şi mulţi alţii, un spectacol regizat într-o manieră modernă şi dinamică de Dan Tudor.
Apoi, momentul culminant – Teatrul Proiect de la Câmpina a primit numele Teatrul „Mircea Albulescu”, ceea ce, pentru municipiul nostru, reprezintă o mare onoare. Mircea Albulescu a fost omagiat de o sală întreagă, iar diploma cu titlul onorific şi darurile simbolice din partea Câmpinei i-au fost înmânate de primarul Horia Tiseanu şi preşedintele Comisiei de Cultură a Consiliului Local, Florin Frăţilă.
„Emoţia este meseria mea de 60 de ani. Dar în 60 de ani nu am avut o emoţie mai puternică decât asta. Le mulţumesc celor care au crezut că merit onoarea de a da numele tearului din Câmpina”, a spus maestrul Mircea Albulescu, la finalul reprezentaţiei. Din toamnă, odată cu împlinirea vârstei de 80 de ani, Mircea Albulescu se va retrage din activitatea artistică.
felicitari!!
Adevarat! Bravo domnului primar Tiseanu si domnului Sasa!
Un mare actor!!!
Hm,Tiseanu si Fratila!Se arata la orizont o noua alianta?Adevarul este ca liberalul de la cultura este singurul de mai de dreapta dintre comunistii de la USL.Oricum felicitari pentru initiativa.
Mare dreptate domnule Sorin. Dar Fratila, cu toate ca fata de cei de la PSD e peste cu 2 clase, nu are gandire pe termen lung si se angreneaza in chestii minore.
Felicitari si mult respect maestrului Mircea Albulescu! Insa am un mare regret, nu imi permit financiar sa ajung la piesele de teatru, desi mi-as dori. As putea sa ajung in sala prin metode „neortodoxe”, insa nu am fost educata in acest mod. Pretul unui bilet este mult prea mare pentru puterea financiara a orasului. Jumatate de sala este plina de „invitati”. Nu intamplator am folosit ghilimelele. 90% din invitatii ajung la oamenii cu o situatie financiara care ar trebui sa le permita sa-si plateasca biletul. Daca costurile ar fi alocate fiecarui loc nu s-ar ajunge la acele preturi, care uneori le depaseste pe cele de la TNB. Poate cineva va reflecta si asupra acestor randuri. Mult succes!