„Serbările Toamnei – Câmpina 2013” – bile albe, bile negre

Prima zi a „Serbărilor” a adunat în centrul localităţii mii de oameni. Terasele au fost pline, grătarele au sfârâit, mustul şi berea au curs în valuri, metaforic vorbind. În realitate, au curs în pahare, desigur. Spre seară a fost chiar nebunie, lume din ce în ce mai multă, vânzare pe măsură, o aglomeraţie de nedescris peste tot. Până la urmă, la acest capitol, al numărului de participanţi, se poate stabili dacă un astfel de eveniment are sau nu succes. A avut succes! Am scris şi altădată, o spunem şi acum – acest festival rămâne, deocamdată, singura manifestare din Câmpina destinată publicului larg. Oamenilor le place, se distrează, se întâlnesc cu prietenii, îşi bucură copii, fiecare în felul lui, fiecare cum simte şi crede de cuviinţă.

Ce ne-a plăcut în prima zi de festival…
– numărul mare al celor veniţi la manifestare (vremea bună a contat şi ea, evident)
– parada motocicliştilor şi a majoretelor
– muzica Fanfarei de la Centrul Cultural Judeţean – oricând e o plăcere să o asculţi
– discursurile oficialităţilor, pentru că au fost scurte şi la obiect
– copiii care au urcat pe scenă, talentaţi şi pasionaţi de ceea ce fac, adevăraţi artişti
– numărul mare al teraselor, astfel încât să aibă loc toată lumea şi să nu mai fie nevoie (ca anul trecut) să-ţi mănânci micii pe trotuar sau pe trepte, la BCR
– prezentarea tinerei actriţe din Ploieşti, Diana Uţă. O fată energică, deşteaptă şi frumoasă, care a transmis o stare de bine şi care s-a descurcat excelent în relaţia cu publicul. Micile ei inadvertenţe legate de numele unor invitaţi sau organizatori le punem pe seama emoţiilor…
– sonorizarea excelentă şi întregul spectacol, despre care vom scrie, însă, separat.

Ce nu ne-a plăcut în prima zi de festival…
– numărul mare de cerşetori, tupeişti şi agasanţi
– prea mulţi ţigani, aproape peste tot. Să le spunem comercianţi de etnie romă, sună mult prea elegant şi nedrept faţă de alţii. Înţelegem că este greu să alergi după ei prin tot târgul, dar mai bine le amenajezi un loc doar pentru ei şi produsele lor şi îi supraveghezi, delicată treabă, oricum
– cea mai mare dezamăgire – forţele de ordine. Poliţia Municipală a lipsit aproape cu desăvârşire; jandarmii se tot plimbau prin mulţime, dar chiar şi aşa nu simţeai prea multă siguranţă; ei bine, da, Poliţia Locală şi-a făcut simţită prezenţa, chiar a rezolvat câteva conflicte, a îndepărtat (temporar) câţiva cerşetori, ba chiar a dirijat şi circulaţia de la Policlinică şi ABC, în lipsa agenţilor de circulaţie „oficiali”.