Asociaţia „Mara – Un strop de speranţă” a solicitat administraţiei locale câmpinene repartizarea unui spaţiu în care să poată funcţiona un centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi. După cum au precizat, în faţa consilierilor locali, doi dintre reprezentanţii Asociaţiei „Mara”, Elena Fâţă şi Adrian Fâţă (foto), în acest centru copiii vor putea urma diferite terapii foarte importante în dezvoltarea şi recuperarea lor: logopedie, terapie ocupaţională şi psihoterapie, kinetoterapie etc. Pentru înfiinţarea centrului de zi, Consiliul Local Câmpina a atribuit Asociaţiei „Mara”, în folosinţă gratuită, un imobil (cu curte) situat pe Aleea Panduri, nr.1 (fostele ateliere ale Şcolii „Al.I. Cuza”).
Centrul de zi pentru copiii cu dizabilităţi va deveni funcţional din 2014. Asociaţia „Mara” va renova imobilul respectiv şi va asigura dotările necesare, toate acestea din sponsorizări. Pe lângă terapie, copiii cu dizabilităţi vor putea urma aici şi un program de socializare, iar părinţii lor vor avea ocazia să se organizeze în grupuri de suport, să se întâlnească şi să discute, între ei sau cu psihoterapeuţii, problemele cu care se confruntă.
După cum a declarat Adrian Fâţă, membru în Consiliul Director al Asociaţiei „Mara – Un strop de speranţă”, anul trecut, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova erau înregistraţi 2.224 copii cu handicap. „Acest număr nu reflectă realitatea, deoarece sunt înregistraţi doar copiii care au certificate de handicap. Din experienţă noastră, însă, ştim că foarte multe familii nu şi-au înregistrat copiii din lipsă de informare, din cauza unor prejudecăţi sau din cauza hăţişului birocratic. Copiii cu dizabilităţi nu beneficiază de servicii medicale corespunzătoare, de terapii specializate şi nu sunt acceptaţi în şcoli şi grădiniţe”, a afirmat Adrian Fâţă.
Felicitari acestor oameni sufletisti pentru initiativa lor. Noi ca popor avem niste probleme iar una din ele e tocmai aceea ca rar ne implicam in situatii realmente speciale cum e cu copiii cu dizabilitati. Unii dintre noi nici nu recunoastem ca ei exista, din pacate.