Despre Julia Hasdeu, genialul copil al savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, credem că ştim multe, dar de fapt ştim foarte puţine lucruri, noi, oamenii de rând. Un lucru este cert şi îl cunoaştem cu toţii: Julia Hasdeu şi castelul construit în memoria ei de tatăl său sunt poate cele mai reprezentative simboluri ale Câmpinei. Şi, poate, cele mai frumoase.
La 14 noiembrie s-au împlinit 144 de ani de la naşterea Juliei, iar în fiecare an, îm preajma acestei date, la Castel este organizat un eveniment care-i reuneşte pe iubitorii de… Hasdeu: „Julia Hasdeu – In memoriam”. Aşa s-a întâmplat şi ieri, când am avut ocazia să mai aflăm câte ceva despre viaţa (foarte scurtă, din păcate) a Juliei Hasdeu, despre tragedia care a marcat această familie, dar şi despre istoria recentă a Castelului.
Despre Julia Hasdeu a vorbit directorul Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”, Jenica Tabacu, iar câteva dintre lucrurile spuse aici poate ar trebui cunoscute de cât mai multă lume. Julia Hasdeu a moştenit geniul tatălui. La 2 ani şi jumătate ştia să citească, la 8 ani vorbea deja trei limbi străine, la 11 ani a absolvit Gimnaziul „Sfântul Sava”, iar la 16 ani îşi lua bacalaureatul şi devenea prima studentă de origine română admisă la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Sorbona din Paris. Cânta la pian, picta, a scris poezie şi proză şi a iubit incredibil de mult limba franceză. A murit în septembrie 1888, la Bucureşti, din cauza tuberculozei.
Castelul „Julia Hasdeu” în istoria contemporană a Câmpinei
Castelul de la Câmpina a fost construit, se spune, după indicaţiile şi schiţele spiritului Juliei, un templu care conţine foarte multe simboluri. A scăpat ca prin minune în perioada comunistă, chiar dacă a existat ordinul de a fi pus la pământ. Dar nici istoria recentă nu a fost prea blândă cu acest edificiu, ducându-se procese lungi, timp de aproape opt ani, cu presupuşii moştenitori ai savantului. Procesele au fost câştigate, iar Castelul a rămas al Câmpinei. Înainte de asta, însă, a mai existat o bătălie, cea pentru reluarea Castelului în proprietatea şi administrarea Consiliului Local Câmpina de la Muzeul Judeţean de Istorie. O victorie importantă pentru al doilea municipiu al judeţului, pentru că, probabil, dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, Castelul şi Muzeul Hasdeu n-ar fi fost ceea ce sunt astăzi. De la preluare şi până în prezent, administraţia locală a alocat sume importante pentru reabilitarea şi dotarea Muzeului Hasdeu. Ultimele lucrări realizate aici au fost finalizate recent şi au constat în restaurarea teraselor şi hidroizilaţiilor astfel încât apa să nu se mai infiltreze în interiorul Castelului, investiţie pentru care s-au alocat 900.000 lei. Şi, lucru pe care puţină lume îl ştie, Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” este singurul muzeu din România care are audio-ghid în patru limbi – română, engleză, franceză şi germană. Despre toate aceste lucruri şi altele în plus a vorbit, ieri, la Castel, primarul municipiului, Horia Tiseanu: „Faţă de ceea ce am găsit aici la preluarea Castelului şi ceea ce există astăzi diferenţa e uriaşă. Au fost schimbări radicale făcute de-a lungul timpului, prin efortul Jenicăi Tabacu şi înţelegerea Consiliului Local. Ne-am dori să putem face la fel şi pentru Muzeul Grigorescu, dar, din păcate, deşi încercăm de multă vreme, nu reuşim să convingem autorităţile judeţene să ne dea acest muzeu. Dacă ar fi al nostru situaţia ar fi alta, mult, mult mai bună!”.
Evenimentul de ieri a fost completat de o prelegere a profesorului Mircea Colosenco, despre spirit şi suflet; prezentarea, de către directorul Casei de Cultură, Florin Dochia, a lucrării „Câmpina literar-artistică şi istorică”, care-l are ca autor pe regretatul Ion T. Şovăială; vizitarea muzeului şi vernisajul expoziţiei de pictură şi sculptură „Clipe în dimineţi cu brumă” a artistului plastic Mihai Boroiu.
9 miliarde lei vechi? Asta e mana consilierilor PPDD, 9 miliarde hraneau mii de oameni..
@Ing. Popescu V.: … Stimate domn, despre hrana spirituală nu ai nimic de spus !? … e posibil ca preţul plătit să fie exorbitant, să fi existat scurgeri, dar lucrarea săvârşită este mai presus de mizerii … şi vremurile mizerabile în care trăim. Asta nu presupune că singura obligaţie este de a „hrăni oamenii” … , îndeosebi pe cei care AŞTEAPTĂ să mănânce doar din ajutorul social.