În anul 2008, Consiliul Local Câmpina a transferat Capela Hernea şi terenul aferent în proprietatea Parohiei „Sfântul Dimitrie”, care se obliga ca, după preluare, să restaureze capela şi să o introducă în circuitul turistic şi religios. Nu s-a întâmplat nimic, fondurile necesare fiind mult prea mari – de aproape 500.000 euro, după cum ne declara la un moment dat părintele Grigore Melnic, în prezent protopopul Protoieriei Câmpina. Capela Hernea s-a degradat tot mai mult şi a devenit o ruină. Acum, Consiliul Local vrea să ia înapoi monumentul şi să încerce salvarea lui prin accesarea de fonduri europene. În şedinţa de mâine, consilierii locali vor aproba un proiect de hotărâre care prevede abrogarea hotărârii din 2008 şi, practic, reîntoarcerea Capelei Hernea şi a terenului de 973 mp în proprietatea administraţiei câmpinene.
După cum reiese din expunerea de motive a primarului Horia Tiseanu, municipalitatea intenţionează să acceseze fonduri europene pentru restaurarea capelei, existând axe de finanţare destinate acestui tip de lucrări. În momentul de faţă nu se ştie cu exactitate cât ar costa restaurarea Capelei Hernea, dar după preluare vor fi comandate, probabil, un studiu de fezabilitate, un raport de evaluare şi tot ceea ce va mai fi necesar. Fiind vorba despre un monument istoric, Capela Hernea nu poate fi reabilitată în orice condiţii.
Pentru cei interesaţi, iată pe scurt povestea Capelei Hernea. În anul 1880, un boier din zona Banatului, Dumitru Hernea, cumpăra de la prinţul Dimitrie Barbu Ştirbei un teren de 305 hectare pe platoul din sudul Câmpinei, cu suma de 120.000 lei (în aur). Prinţul Ştirbei cumpărase partea vestică a acestei suprafeţe, în anul 1871, cu suma derizorie de 185.700 lei, de la 315 clăcaşi câmpineni, eliberaţi şi împroprietăriţi cu terenuri ale bisericii, după reforma lui Cuza, din anul 1864.
După ce a cumpărat partea de sud a Câmpinei, foarte bogată în petrol, sfătuit de bunul său prieten ing. Ion Gheorghiu, Hernea începe exportul petrolului din această zonă. Din nefericire, la numai 5 ani de la achiziţionarea terenului, în anul 1885, Dumitru Hernea moare. Inginerul Gheorghiu devine tutorele celor cinci copii minori ai lui Dumitru Hernea şi ridică pe acest teren o capelă în stil baroc. La capătul altarului, în exteriorul bisericii, s-a aflat mormântul lui Hernea, iar pe frontispiciu, ca pisanie, stă scris şi astăzi pe o placă metalică „În memoria răposatului Dumitru Hernea. Familia. 1886”. Zece ani mai târziu, în 1896, urmaşii lui Hernea, deveniţi între timp majori, vând întreaga suprafaţă de 305 hectare societăţii „Steaua Română” cu preţul de 5.500 lei, în aur.
După 1948, odată cu venirea comuniştilor la putere şi odată cu naţionalizarea, şi aceste terenuri intră în proprietatea statului, motiv pentru care urmaşii lui Hernea vin şi deshumează trupul înaintaşului lor, reînhumându-l la Cimitirul Bellu din Bucureşti. De atunci, Capela Hernea – aflată în zilele noastre pe Aleea Parcului – a suferit o gravă şi continuă degradare, rămânând pradă uitării, intemperiilor, dar şi hoţilor.
