De Ziua Armatei, administrația locală câmpineană a dorit să le ofere veteranilor de război din municipiu, în semn de respect și prețuire, câte o diplomă de onoare și un buchet de flori, în cadrul manifestărilor oficiale organizate în Centrul Civic. Din păcate, dintre cei 16 veterani de război care mai trăiesc în Câmpina, doar trei au putut veni la eveniment – Gheorghe Enache (93 de ani), Petre Purje (89 de ani) și Tudor Rădoi (92 de ani). A fost un moment emoționat, mai ales că, de la un an la altul, numărul veteranilor de război din Câmpina este tot mai mic. Vorbim despre oameni care au luptat pe front, în cel de-al doilea război mondial. După cum ne-a declarat col (r) Marian Dulă, președintele filialei locale a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, ceilalți veterani vor primi acasă Diploma de Onoare.
Gheorghe Enache s-a născut la 15 octombrie 1922 în comuna Bănești. În noiembrie 1940 a fost încorporat în Regimentul 3 Infanterie Ghencea, Bateria 296 TFF. A luptat pe fronturile din Basarabia și Ungaria. A fost lăsat la vatră la 15 mai 1945 și de atunci a muncit și trăit în Câmpina.
Petre Purje s-a născut la 4 februarie 1926 în comuna Gepiu (Bihor). A plecat pe front în 1938, la Unitatea de Fortificații Marghita, apoi, din 1943, a făcut parte din Regimentul 9 Roșiorii de Gardă. A luptat pe fronturile din Crimeea. După lăsarea la vatră a lucrat, mai bine de 20 de ani, la Rafinăria Câmpina. Este Maestru Emerit al Sportului, fiind campion mondial la popice (perechi și cu echipa), campion european și având în palmares 12 titluri de campion național și 16 trofee de la diferite competiții.
Tudor Rădoi s-a născut la 5 februarie 1923 în comuna Pietroșani (Teleorman). A făcut parte din Regimentul 3 Aero-Transmisiuni București. După lăsarea la vatră, a avut numeroase meserii. S-a stabilit în Câmpina în anul 1958.
Un gest frumos al administrației locale de a le oferi acestor oameni un semn de prețuire. Un gest normal, până la urmă. Și poate ar fi fost și mai frumos dacă reprezentanții administrației locale, cei care au oferit diploma și florile, ar fi mers ei spre cei trei veterani de război, nu ar fi așteptat să vină bătrânii la ei. Mai ales că acești veterani se deplasează cu destulă greutate. Era tot un gest de respect…
