Ce crede despre politică și administrație publică un tânăr politician aflat pentru prima dată în postura de candidat

Alexandra Boncu are 29 de ani, este economist, absolventă a Academiei de Științe Economice și are un  Master în Managementul și Marketingul în Turism. Este membru PSD din anul 2010, vicepreședinte al TSD Prahova și coordonator al Ligii Tinerelor Social Democrate Prahova. Candidează pentru prima dată la alegerile locale. Ocupă poziția a doua pe lista PSD pentru Consiliul Local Bănești. I-am adresat câteva întrebări despre politică și nu numai. Am vrut să aflăm cum gândește un foarte tânăr politician de… provincie, cum vede realitatea și ce soluții ar avea la diferite probleme.

Care sunt motivele pentru care ai dorit să faci politică și de ce ai ales PSD?
Am intrat în politică pentru că am ceva de spus și, mai mult, pentru că vreau să fiu auzită. Vreau ca mesajul meu, punctele mele de vedere, ideile mele să ajungă la oameni. Vreau să comunic cu oamenii, să le vorbesc și să îi ascult, să învăț de la ei și împreună să căutăm cele mai bune soluții pentru comunitate. Din interiorul politicii îți poți face vocea auzită și în partid, și în afara lui, între cetățeni. Nu am intrat în politică pentru că nu aveam ce face, pentru că mă plictiseam și am zis hai să vedem dacă ar merge treaba asta! Am intrat în politică foarte hotărâtă, după ce am gândit foarte bine acest pas. Este un pas important, cel puțin pentru mine așa a fost.
Am ales PSD în primul rând pentru că eu sunt un om de echipă, iar PSD, mai mult decât oricare altă formațiune politică din România și dincolo de orice fel de problemă internă sau externă apărută pe parcurs, a demonstrat că este o echipă. A strâns rândurile și a depășit obstacolele prin forța echipei. Apoi, eu, ca structură, m-am regăsit în social-democrația modernă, care protejează omul înainte de orice altceva. Omul liber, cu principii și valori, omul care construiește. Eu spun că alegând PSD am ales munca.

Ai un model în politica românească sau poate în cea externă?
Modelul meu în politică nu este o persoană. Este un sistem. De fapt, o parte a sistemului democratic elvețian, acea parte privind implicarea cetățenilor în luarea unor decizii care îi privesc direct, consultarea lor, acele inițiativele cetățenești foarte importante. Sigur, ar fi foarte multe lucruri de spus în legătură cu acest subiect, sunt diferențe mari, vorbim totuși de un stat federal. Ideea este că rolul poporului trebuie să fie fundamental într-o democrație și trebuie redusă distanța între cetățeni și actul de decizie.

Să zicem că mâine vei fi președintele PSD. Ce ai schimba la partidul tău?
Nu sunt președintele PSD nici astăzi, nu voi fi nici mâine. Eu sunt un membru PSD din teritoriu, care constată, dar nu-i judecă pe alții, iar dacă are ceva de spus referitor la partid, o face doar în interiorul partidului.

Ce ai învățăt din greșelile politicienilor relativ tineri, generația lui Ponta, Șova, Udrea și alții?
Aș spune că din greșeli învățăm cu toții. Important este să învețe și cei care le-au comis. Eu nu judec pe nimeni, doar constat. Și mă gândesc că la nivelul menționat de dvs. nu greșești așa, de capul tău. Greșești intenționat sau greșeti pus de alții, iar acest lucru este mult mai grav. Și sunt în jurul tău oameni care, în loc să-ți atragă atenția, te aplaudă. Și mai grav. Pentru că uiți realitatea, uiți de unde ai plecat, vezi doar unde ai ajuns. Iar după o vreme îți dai seama cât de singur ești.

Ai un proiect anume pentru comuna Bănești, localitatea unde candidezi?
Proiectul meu este, de fapt, proiectul PSD Bănești, pentru că noi suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Iar proiectul nostru general se numește “Aproape de oameni”, este făcut împreună cu oamenii din comună și are ca direcții principale modernizarea localității. Geografic, suntem o comună europeană. Vrem să fim și la standarde europene din toate punctele de vedere. Mai avem destul de muncă și vrem să muncim pentru comunitatea noastră.

Ai fi de acord ca serviciile publice externalizate sau privatizate să revină în subordinea administrației publice? Este vorba de așa-numita “recomunalizare” care se practică acum  în multe state europene.
În județul Prahova, în majoritatea localităților, printre care și comuna Bănești, de apă și canalizare se ocupă HidroPrahova, societate comercială la care acționari sunt Consiliul Județean și consiliile locale din toate cele 60 de localități membre ale asocierii. Sunt avantaje și dezavantaje, dar în acest sistem putem ține prețurile sub control, pentru că reprezentanții administrațiilor județeană și locale sunt cei care aprobă (sau nu) strategia de tarifare a operatorului de apă și canal. Și tot ei stabilesc investițiile care se fac la rețelele de apă și canalizare.
Referitor la celelalte tipuri de servicii publice, nu cred că administrațiile locale din foarte multe localități din țară își permit, în acest moment, să “cumpere” înapoi servicii care au fost externalizate și apoi privatizate. Să le cumpere și să le susțină financiar. Poate doar printr-un sistem de asociere la nivel județean sau chiar regional. Pe cont propriu este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil în multe cazuri. În schimb, în contextul regionalizării, ar putea fi o soluție bună asocierea despre care vorbeam mai sus. Dar asta nu oricum, ci în condiții foarte clare și după calcule foarte precise.

O problemă importantă la nivel administrațiilor locale este cea privind modul de cheltuire a banului public. După părerea ta, se impune un mecanism de prioritizare a cheltuielilor, astfel încât repararea străzilor, de exemplu, să vină înaintea plantării de panseluțe?
Nu cred că se impune un mecanism prin care trebuie stabilită o prioritizare a cheltuielilor. Aici e vorba, pur și simplu, de corectitudine, de bun simț și responsabilitate. La nivelul fiecărei administrații locale se cunosc cu exactitate problemele comunității. Se știe de ce au nevoie oamenii, care sunt lucrările necesare, domeniile unde trebuie intervenit. Important este ca fiecare primar să țină cont de ele și să nu primeze imaginea sa înaintea nevoilor oamenilor. Plantăm și panseluțe pentru înfrumusețarea localității, nici o problemă, dar o facem după ce rezolvăm lucrurile importante, reabilităm rețelele de apă, introducem canalizare, reparăm drumuri, construim locuințe etc. Apoi, facem și parcuri, apoi plantăm și panseluțe. Banul public este banul cetățeanului. Cheltuind fără responsabilitate acest ban, este o dovadă a lipsei de respect față de cetățean. Repet, nu e nevoie de un mecanism de prioritizare a cheltuielilor, e vorba de bun simț, pur și simplu.

De crezi că femeile sunt mai expuse sărăciei decât bărbații?
Categoric, discriminarea este motivul pentru care femeile sunt mai expuse sărăciei. Ne place sau nu, acesta este adevărul – discriminarea există la toate nivelurile și în toate țările, fiele ele bogate sau sărace. Există și în România și știm cu toții asta. Totuși, eu cred că sunt câțiva ani buni de când decalajele, diferențele de gen au fost reduse în special în mediul urban. Ele încă mai există puternic impregnate în mediul rural, acolo unde există o anumită mentalitate cu care este foarte greu de luptat. Rolul femeii nu este acela de a sta la cratiță și de a crește copii. Dar mergeți la sate și vorbiți de egalitate între bărbat și femeie și o să vedeți reacții incredibile. Bărbatul vociferează, iar femeia tace. Aici noi ducem o luptă continuă. Noi ca și partid, noi ca și femei dintr-un partid. Desfășurăm numeroase proiecte sociale împreună cu organizațiile neguvernamentale, încercăm să le facilităm accesul femeilor la informație și la consiliere, constituim organizații și includem femeile pe listele noastre electorale. Nu este ușor, mai ales când e vorba de o mentalitate veche, chiar nu e ușor. Totuși, facem pași mici, dar hotărâți. Per ansamblu, ca măsuri concrete pentru reducerea diferențelor de gen, pentru ridicarea femeii la nivelul meritat, aș propune două soluții: acordarea de către stat a unor facilități pentru firmele care angajează femei și amenzi mai mari pentru discriminarea unei persoane fizice sau a unui grup.

Care este ultima carte pe care ai citit-o?
“Hoțul de cărți” de Markus Zusak, iar anterior am recitit “Domnișoara Christina” de Mircea Eliade.