În principiu, Consiliul Local nu cumpără nici un teren de la Rafinărie

Surprinzător sau nu, cel mai disputat proiect de hotărâre la şedinţa Consiliului Local din 25 august a fost cel privind acordul de principiu al Consiliului Local pentru cumpărarea unor imobile aparţinând Rafinăriei. Şi avea să fie singurul proiect respins, pentru că avea nevoie de votul a două treimi, iar consilierii PSD s-au abţinut de la vot. Este primul semn din acest mandat că majoritatea PNL-PMP nu îşi poate trece toate proiectele fără PSD.
Imobilele vizate de acest proiect au fost o clădire cu etaj de birouri mecanică, în suprafaţă de 376mp, cu terenul aferent de 1.900mp şi o clădire tâmplărie de 759 mp, cu terenul aferent de 855 mp. preţul de pornire a licitaţiei pentru ambele terenuri şi clădiri fiind de 227.659 euro.
Iniţiat de viceprimarul Adrian Piţigoi, proiectul a fost prezentat destul de sec: „promovarea proiectului este necesară pentru implementarea de proiecte cu fonduri nerambursabile, în scopul amenajării de noi zone de agrement şi recreere pentru populaţie având ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, principalul rezultat preconizat fiind acela de a creşte suprafeţele verzi, satisfacerea nevoii de agrement şi recreere a populaţiei şi reducerea nivelului de poluare, îmbunătăţirea aspectului estetic al localităţii”. Clar, nu?!
Discuţiile dinaintea votului nu au fost nici ele prea lămuritoare. Singurul detaliu suplimentar a fost că la licitaţiile organizate până acum de administratorul judiciar al Rafinăriei nu s-a prezentat nimeni, astfel că preţul de pornire inclusiv pentru terenurile vizate de administraţia locală ar trebui să mai scadă. Şi s-a trecut la vot, unde proiectul a fost respins! Iar Tiseanu şi Piţigoi au părut destul de surprinşi, deşi cel puţin Piţigoi ştia că nici unul dintre consilierii PSD nu va vota proiectul său.
La „diverse” au continuat discuţiile pe marginea acestui subiect. Liderul grupului de consilieri PSD, Ion Dragomir, a ţinut să explice votul: „Sunt foarte multe probleme şi de aceea ne-am abţinut de la vot. Mai întâi, nu aveţi cum să ajungeţi la suprafeţele respective, calculele sunt greşite, schiţele sunt neclare, ce se întâmplă după cele 8 licitaţii dacă nu se prezintă nimeni, cu cât scade preţul de pornire, care este valoarea de inventar a clădirilor pe care vreţi să le cumpărăm, cât costă demolarea lor, de ce aceste terenuri şi nu altele şi multe alte semne de întrebare. Pe de altă parte, noi vindem terenuri prin Câmpina şi cumpărăm altele. Voi fi de acord doar după ce vom realiza un proiect prin care să interzicem vânzarea oricărui teren din Câmpina mai mare de o anumită suprafaţă!”
Deşi discuţia ar fi fost poate mai nimerită înaintea votului pentru acest proiect, răspunsurile iniţiatorului au demonstrat că oricum nu ar fi contat. Pentru că Adrian Piţigoi nu a fost în stare nici măcar să răspundă clar la cum s-au calculat suprafeţele, starea sa de iritare fiind evidentă. În plus, doar în cadrul acestor discuţii a venit cu nişte precizări: „Ne-am gândit la terenul situat chiar pe colţ la intersecţia de la Răcitor, pentru a putea amenaja acolo o staţie de călătorie mai modernă şi un spaţiu verde, în încercarea de a descongestiona zona. Şi nu vom cumpăra terenul pe banii noştri, ci vrem să accesăm fonduri europene. Aveam nevoie de acest acord de principiu pentru a parcurge următorii paşi, termenul limită pentru depunerea proiectului în vederea atragerii de fonduri europene fiind noiembrie”.
Acum, este greu de crezut că până în noiembrie, chiar şi cu un acord de principiu obţinut joi de la Consiliul Local s-ar fi putut cumpăra terenul respectiv, fără să mai vorbim de realizarea proiectului cu toţi paşii necesari în procedurile de achiziţie. De asemenea, nu s-a mai spus nimic de terenul situat pe strada Hasdeu, în dreptul intersecţiei cu strada Vlahuţă. Din proiectul de hotărâre reieşea că şi acolo se doreşte amenajarea unui spaţiu verde. Probabil pentru a se putea admira mai bine minunăţia de stradă care este Vlahuţă!
Dincolo de toate lucrurile spuse, unele dure, mult prea dure, este cert că au rămas multe semne de întrebare, pe care parcă nu a vrut să le lămurească nimeni!