Miting urmat de marş şi o desfăşurare incredibilă a forţelor de ordine • 01.17.12
Proteste la Câmpina, ziua a doua. În jur de 80 de persoane, maximum 100, au protestat în această seară la Câmpina. Majoritatea tineri şi foarte tineri. S-au strigat lozincile deja cunoscute, împotriva Guvernului şi preşedintelui, dar au existat şi mesaje referitoare la scăderea nivelului de trai, lipsa locurilor de muncă, viitorul incert al tinerilor. După acţiunea din pasajul de la ceas, grupul de protestatari a plecat în marş spre sediul PDL, apoi spre sediul fostei unităţi de jandarmi. La monumentul eroilor căzuţi la Otopeni, tinerii s-au oprit şi scandat lozinci referitoare la revoluţia din decembrie 1989. Acesta a fost, probabil, cel mai intens moment al serii. Ulterior, protestatarii au revenit în centrul localităţii, dar numărul lor a fost mult mai mic. (more…)
Mai mulţi ambasadori, parlamentari, oameni de afaceri, primari, consilieri locali şi judeţeni au venit în această seară la Câmpina. Nu neapărat cu treabă, ci pentru a participa la inaugurarea noului sediu al societăţii Emon Electric. Un sediu ultra-modern, situat în cartierul Slobozia, lângă fosta fabrică de pâine a firmei Iatan Company. A fost o inaugurare cu fast, de la care nu au lipsit… laserele şi focurile de artificii. Emon Electric SA Câmpina a fost înfiinţată în 1998 şi îşi desfăşoară activitatea în domeniile energie, automatizări, comunicaţii.
Un grup de consilieri locali lucrează la un proiect de hotărâre oarecum surprinzător. Este vorba despre posibila cumpărare, de către municipalitate, a “clădirii schelet” din centrul municipiului, aşa numitul “turn înclinat” al Câmpinei. După cum reiese din documentaţia aferentă proiectului de hotărâre, la baza acestei iniţiative stau două motive. Primul ar fi acela că, de ani buni, clădirea respectivă reprezintă o pată pe obrazul localităţii. Proprietarul nu are de gând s-o finalizeze, dar nici s-o dărâme, iar administraţia locală nu-l poate obliga să… rezolve cumva problema “turnului”. Al doilea motiv – în Câmpina nu există un imobil în care să poată funcţiona absolut toate serviciile din cadrul Primăriei. 
Conducerea societăţii Soceram a organizat în această seară o conferinţă de presă pentru a da asigurări că proiectul cu parcul nu e… doar un proiect. Cei patru membri ai Consiliului de Administraţie de la Soceram, prezenţi la conferinţa de presă, au insistat asupra faptului că intenţiile lor sunt cât se poate de serioase, că parcul se va face, iar societatea va suporta toate costurile aferente. “Câmpina nu are un astfel de spaţiu de agrement, de relaxare. Vrem să-l facem noi! Şi îl vom face pentru câmpineni, iar de aici decurg multe beneficii atât pentru cetăţeni, cât şi pentru bugetul localităţii. Pe lângă investiţia în sine, estimată la 2 milioane de euro, plătim o redevenţă anuală, timp de 25 de ani, plătim taxe şi impozite, creăm şi noi locuri de muncă. Nu trebuie să se îndoiască nimeni de intenţia noastră şi insist asupra acestui lucru pentru că în presa locală au apărut unele articole tendenţioase”, a declarat preşedintele CA de la Soceram, Roxana Gheorghe.
Pensula cu care Câmpina a intrat în Cartea Recordurilor a fost amplasată chiar în curtea Primăriei, în apropierea gardului care desparte instituţia de Poliţia Municipală. E un loc sigur, s-ar putea spune la prima vedere, dacă ne gândim că beneficiază de pază dublă: poliţistul comunitar de la Primărie şi poliţiştul de… alături. Asta în cazul în care s-ar fi gândit cineva să o sustragă, lucru puţin probabil. Pensula este destul de grea (vreo 30 de kilograme şi nu 50 aşa cum a apărut mai peste tot în presă, de nu ştiau organizatorii de unde a apărut această informaţie), în plus, nu are nici o utilitate pentru un eventual hoţ. Oricum, obiectul cu care Câmpina a ajuns în Guiness Book poate fi văzut de toţi cei care trec pe la sau pe lângă Primărie ori îşi aruncă privirea peste gardul poliţiei (deşi nu e prea bine pus în valoare, după garduri şi verdeaţă) şi poate ar merita o tăbliţă, panou etc pe care să se scrie câte ceva despre semnificaţia sa.
Vreme frumoasă, deci lume multă, foarte multă. Ce înseamnă asta? Mai mult fum, mai multă gălăgie, agitaţie, trepidaţie, vânzări sporite pentru comercianţi. Mici, bere, pastramă, bulz. Cozi interminabile la colaci secuieşti şi clătite franţuzeşti. “Un talcioc în centrul oraşului”, au spus unii. “Ar trebui organizate mai des astfel de acţiuni”, a fost părerea altora. “O nebunie, nu se poate merge, nu se poate sta, e vacarm. Mai bine ar muta festivalul la Fântâna cu Cireşi!”, au comentat unii. “Dacă ar închide sâmbăta şi duminica bulevardul în zona asta şi ar da muzică, zău că ar fi bine!”, au spus alţii. Sunt părerile oamenilor, nu invenţii. Păreri împărţite, pentru că nu poţi mulţumi pe toată lumea. Dar îi poţi scoate din case să comenteze. Au dreptul fie şi pentru simplul motiv că ei, câmpinenii, au plătit acest festival cu 218.000 lei. 
În general, toată lumea s-a simţit bine. Copiii – de la foarte bine în sus, având în vedere că pentru ei au existat tot felul de tentaţii, mai mult sau mai puţin costisitoare. Cu mici excepţii, organizatorii au reuşit să respecte programul şi chiar să… fenteze ploaia, principalele acţiuni având loc înainte şi după torenţiala de la orele prânzului. Pe scurt – o maşină de epocă, din 1936, care s-a bucurat de mare succes, cai de rasă şi călăreţi superbi, costume (parţial) de epocă, clowni, personaje de desene animate, dar şi de circ, multe terase, bere şi mici, frigărui, baloane şi acadele, multe tarabe acoperite şi ceva mai stilizate, unde se vindeau tot felul de produse (de la cosmetice la mărgele şi poşete, de la flori la icoane şi tablouri). Un amestec ce unora nu le-a plăcut, dar care se practică şi, într-un fel, ne defineşte pe noi ca şi popor. 
RSS Feed
